Arhive pe etichete: litiera

Timofte

Standard

E timpul sa va povestesc si despre Timofte. Este un pisic pe care l-am gasit (ca si pe Jimi ) in parcare, la lucru. Micutul se ascundea sub o masina si era tot rozaliu de la un gard proaspta varuit. Nu l-am putut lasa acolo pentru ca nu ar fi avut prea multe sanse de supravietuire si l-am luat cu mine acasa.

I-am facut baie (nota: pisicile chiar urasc apa, a fost horror pt el), i-am bibilit blanita si l-am uscat in prosop. Am facut aprovizionarea necesara (pliculete cu tocanita, bobite, nisip), i-am pregatit culcusul (in care nu a binevoit sa doarma decat in prima seara) si am improvizat litiera si castronelele pentru apa si mancare.

Spre deosebire de experienta cu catelul Jimi, am fost foarte placut surprinsa ca Timi a stiu singur din prima cum sa faca la litiera. Cu el am descoperit ca imi plac pisicile: sunt foarte curate, nu trebuie sa strangi dupa ele ata de mult ca dupa un catel, sunt independente (calitate in cazul in care ar trebui sa stea singure mai multe ore), sunt adorabile cum se joaca si dorm mult. M-am mai informat despre crestere pisicilor zilele urmatoare si in cele din urma i-am facut si deparazitarea interna si externa.

Imi placea la nebunie (si se pot lua in considerare de cei care si-ar dori o pisica, dar nu sunt atat de siguri):

-cum ma astepta sa vin de la lucru si era super extra afectuos cu mine

-cum ma urmarea prin casa dintr-o camera in alta si ma privea cum ma desfasor cu ochisori curiosi

-cum adormea in pozitii amuzante

-cum torcea cand il luam in brate

-cum se juca cu diferite prostioare prin casa

Mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu ideea de ma desparti de el, dar a trebuit sa o fac dupa o luna, pe perioada concediului (am avut 3 saptamani lungi si late 🙂 ). L-am dus la parintii prietenului meu care tocmai ramasesera fara pisica si fara caine.Planul era sa stea la ei la curte temporar, dupa care mai vedeam eu. Cand m-am intors insa i-am gasit pe amandoi indragostiti de el: imi povesteau obiceiurile lui cu entuziasm si cum doarme cu ei in pat (cum nici nu speram eu). E practic *copilasul* lor si eu ma bucur din suflet pentru el si ca am sansa sa il vad cum creste fericit si sanatos intr-o curte doar a lui.

Pe Timi il puteti vedea mai jos si am de gand sa pun poze si pe masura ce creste. Deja are blanita mai deasa si s-a lungit.