Arhive pe categorii: Books

Povestea lui Misu care a devenit Milo

Standard

Postarea aceasta intra la categoria fapte bune, care, cu implicarea oamenilor, schimba vieti, fie ele canine. In primavara o persoana necunoscuta, despre care nu doresc sa mentionez nici un cuvant, a abandonat 6 catelusi abia nascuti intr-o cutie de carton, intr-o parcare. I-am gasit impreuna cu o colega si am inceput sa ii hranim cu mancare la conserva, pe care au reusit sa o digere.Treptat s-au implicat mai multi colegi in a dona bani sa le cumparam hrana necesara.

Ulterior, au avut sansa sa fie gazduiti in curtea unei fabrici parasite, puse la dispozitie de doamna Lorena, pe care am gasit-o pe internet. Ea s-a implicat 100% in a-i ingriji.

In continuare ma voi referi la Misu si la destinul lui. Misu crestea cu fiecare zi si isi petrecea zilele alaturi de ceilalti catei de la fabrica ( pe care Lorena nu a putut rezista sa nu ii ajute). Crescuse suficient de mare ca sa consume boabe speciale pentru catei si incepuse sa isi dezvolte personalitatea. Intr-o zi a facut cunostiinta cu veterinarul Alex, care s-a ocupat de vaccinarea si deparazitarea lui si a ajuns sa se implice si el, tot 100%.

Ajuns deja maricel, Misu a atras atentie unor persoane de la Asociatia PetHope, care au inceput sa il promoveze pentru adoptie. Intre timp noi am facut ce am putut pentru a-i gasi un stapan, dar inca nu aparuse nici un doritor.

Intr-o zi, am primit vestea buna: Misu urma sa fie adoptat in UK ! Transportul a fost asigurat de cei de la PetHope si Misu a emigrat astfel in siguranta, cu un nume nou: Milo.

Ce vreau sa ilustrez prin aceasta poveste este ca, desi unele fapte par nesemnificative si sunt unii care cred ca nu fac nici o diferenta, prin implicarea a cat mai multor oameni fapta creste si incepe sa produca schimbari. Este adevarat ca singuri putem face lucruri limitate, dar impreuna nimic nu ramane imposibil!

Milo acum este mare, a fost sterilizat si se bucura de noua lui viata.

P.S Sa mai spun ca si sora lui este tot in UK?

ImagineImagineImagineImagine

Sora lui Misu cu noul ei stapan.

Anunțuri

Agonie si extaz

Standard

Luni am terminat cartea lui Irving Stone, Agonie si extaz, care intra detasat in topul cartilor mele preferate-am fost cumva trista cand am terminat, cum ma simt de fiecare data cand termin un roman care imi place mult. E ca si cum iti iei ramas bun de la un prieten drag. Povestea vietii lui Michelangelo Buonarroti, de la 13 ani, cand devine ucenic la un atelier de pictura, pana in ultimul sau ceas (89 ani), creata de Stone m-a facut sa visez la Florenta, la dealurile toscane, la marmura atat de mult iubita de artist si la arta creata de el.

” Michelangelo simtea o incantare fizica in timp ce strabatea calare creasta unui deal, inaltandu-se tot mai mult spre cerul italian fara cusur, cu aerul atat de curat, incat il facea sa se simta innobilat, lipsit de josnicie sau meshinarie. Aceasta stare de fericire o avea de obicei cand sculpta marmura alba. Toscana desfacea nodurile launtrice ale omului si il facea sa uite de relele din lume.”

A fost foarte inspirant sa vezi un om cu o pasiune atat de arzatoare, cu un spirit atat de frumos, care si-a dedicat intreaga viata sculpturii, mai apoi picturii si chiar arhitecturii. Vine sa sustina ideea ca doar prin multa munca, dedicatie si pasiune se pot crea lucruri cu adevarat nemuritoare, cum este arta lui Michelangelo.

„Dumnezeu a fost primul sculptor! El a creat prima forma, omul…Piatra e eterna. Nimic nu o poate distruge”

Michelangelo a fost al treilea din cei cinci fii ai lui Lodovico di Buonarroti Simoni și ai Francescăi di Neri di Miniato del Sera. După întoarcerea la Florenta, de unde provenea familia lor, Michelangelo este lăsat în grija unei doici, la familia Topolino. Aceasta fiind fiică și soție de pietrar, i-a insuflat micului Michelangelo dragostea pentru marmură.

„Piatra lucreaza cu tine. Se descopera singura. Dar sa o lovesti cum trebuie. Piatra nu e portivnica daltii. E in natura ei sa se schimbe” (tatal Topolino)

Tanarul Michelangelo are norocul sa ii atraga atentia, prin prima lui sculptura facuta pe ascuns, lui Lorenzo de Medici si sa fie luat sub aripa acestuia. Educatia lui incepe atunci, inconjurat de cele mai luminate minti ale vremii: poeti, filozofi, artisti cu totii ii impartasesc din intelepciunea si cunostintele lor.

„Nu te grabi. Ai tot timpul din lume. Avem o singura indatorire:sa invatam. Nu vindem decat stiinta, nu desavarsim nimic decat indemanarea si maiestria.” (Ghirlandaio-primul maestru al lui Michelangelo).

Artistul supravituieste unor perioade grele pentru Florenta, Roma si artistii vremii, chinuit de perioade in care nu putea sculpta. Depaseste insa toate greutatile si reuseste sa creeze unele dintre cele mai frumoase opere: Pieta, David, Bachus, picteaza Capela Sixtina si Judecata de apoi si multe altele. Pentru fiecare creatie cauta in interiorul lui; dorea sa exprime si sa relizeze prin arta lui ceva nou de fiecare data. Dupa nasterea ideii, artistul petrecea luni de cercetare. Facea sute de schite cu diferite tipologii de persoane, unghiuri si pozitii diferite, colinda dealurile toscane pentru a-si clarifica viziunea, studia scrierile despre subicetul respectiv. A ajuns chiar la a face disectii pe cadavre-lucru nepermis la aceea vreme- pentru a intelege cum functioneaza corpul uman. Isi dedica timp si alegerii unui bloc perfect de marmura, „carne” cum il numeau pietrarii din zona-il studia in lumina diminetii pentru a vedea nervurile. Cand avea dalta in mana, sculpta cu o forta si o rapiditate uimitoare, vigoare care nu i-a disparut nici in ultimii ani de viata.

„Acum coloana il chema, daruindu-i-se pe de-a-ntregul..acum nu se mai putea gandi la nimic altceva, nu se putea opri nici macar ca sa manace sau sa isi schimbe hainele. Isi potolea foamea pentru marmura 20 de ore pe zi.” (la sculptarea lui David)

Imi este greu sa cuprind in cateva cuvinte frumusetea cartii si a operelor lui Michelangelo. Am recitit pasaje din carte pentru a reusi sa sintetizez cumva continutul atat de frumos scris de Stone. Am ajuns la decizia de a presara in post cateva citate mai sugestive din carte; au fost multe care mi-au placut, am ales cateva pentru a va incita la a citi si descoperi universul creativ din preajma anilor 1500 al artistilor italieni.

_

_

_

_

_

_

Rosu si negru

Standard

Anul acesta a debutat cu Stendhal, mai exact cu romanul acestuia „Rosu si negru”. Trebuie sa recunosc ca inceputul a fost mai anevoios si au trecut cam 200 de pagini sa ma prinda romanul, dar pot spune ca mi-a placut.

Personajul principal, Julien Sorel, fiul unui cherestegiu dintr-un orasel din Franta, ne este infatisat de autor intr-o perioda de maturizare. Este un tanar destept, cu infatisare placuta, dominat de ambitie si de pasiunea lui pentru Bonaparte. Ce mi-a placut cel mai mult a fost capacitatea autorului de a ne oferi acces in sufletul personajelor; aflam gandurile lor interioare, intentiile reale, pshiologia lor. Pentru mine a fost ca si cum am citit pagini din jurnalul cuiva, desi romanul nu este construit astfel.

Tanarul Sorel se simte un inadaptat in familia sa de oameni simpli, cu aspiratii reduse. Pasiunea lui era sa evadeze din compania fratilor sai care nu il iubeau si sa citeasca putinele carti la care avea acces multumita preotului satului, care l-a invatat biblia si latina. Isi petrecea tot timpul liber visand la viitorul lui si la depasirea conditiei sociale. Astfel, ajunge in casa domnului Renal, primarul orasului, pentru a le preda copiilor acestuia si incepe maturizarea lui. Plin de ambitie si orgoliu se hotaraseste sa o seduca pe sotia acestuia pentru a-si infrunta conditia sociala, dar ajunge sa se indragosteasca de sufletul ei nobil. Dragostea lor este tinuta ascunsa pana cand o scrisoare anonima complica lucrurile si starneste banuieli. Dupa diferite controverse Julien se hotaraste sa plece din oras pentru a se inscrie la un seminar teologic.

Urmatorul capitol din viata lui este unul dintre cele mai dificile. Descopera ca drumul pe care l-a ales nu are nimic de a face cu vocatia, sufletul nobil si generos si iubirea fata de Dumnezeu. Descopera o lume plina de ipocrizie, conspiratii, tineri guvernati de pasiunea pentru bani si putere. Realizeaza astfel ca singura cale pentru a izbandi este ipocrizia si mult studiu. Astfel ajunge cel mai bun elev al seminarului, starnind invidia colegilor sai. Intuind sufletul lui Sorel, abatele seminarului se ataseaza de dansul si inainte de a-si da demisia il recomanda marchizului de La Mole.

In castelul de La Mole se petrece urmatoarea parte din viata lui Julien. Aici descopera o cu totul alta lume: luxul castelului, viata din Paris, comportamentul si manierele oamenilor din societate, toate il intimideaza si fascineaza in acelasi timp. Este primit cu reticenta, dar cu politete de familia marchizului: sotia caruia nu ii facuse o impresie prea buna, fiul si fiica acestuia Mathilde. Julien invata repede ca in societatea din aceea vreme subiectele de discutie „potrivite” rangului erau putine si plictisitoare, ca politetea era o regula de baza pentru persoanele de rang inalt si ca pentru a reusi trebuie sa ai relatii cu oameni influenti. Desi incearca sa se deprinda cu aceasta lume, plictisul de care sufereau cu totii si lipsa pasiunii fata de orice incepe sa ii transforme zilele intr-un calvar.

Insa in scurt timp Mathilde capata interes fata de persoana lui. Considerata cea mai frumoasa si inteligenta tanara din aceea societate, Mathilde era dorita ca sotie de multi tineri bogati. Insa inteligenta si vanitatea ei o faceau sa ii joace pe toti pe degete. In Sorel vede imaginea unui om diferit fata de toti ceilalti barbati, in care inca traiau pasiuni adevarate, capabil de acte de eroism adevarate. Astfel ajunge sa creada ca il iubeste si il seduce. Farmecele ei au succes si Sorel se vede indragostit pentru a doua oara, de o persoana diferita fata de cea dintai. Dupa prima lor intalnire romantica totul se schimba insa. Cuprinsa de constientizarea superioritatii rangului si a numeroaselor ei calitati, Mathilde se razgandeste. Sorel paraseste distrus orasul, dar are noroc sa intalneasca un prieten expert in arta cuceririi care il invata cum sa procedeze cu Mathilde. Sfaturile acestuia, puse in aplicare l-a intoarcerea in Paris, incep sa functioneze; Julien starneste din nou interesul fetei ignorand-o si facand-o geloasa. Acesta nu isi mai marturiseste sentimentele si este mult mai rezervat, atitudine care functioneaza cu Mathilde. Ii vedem din nou indragostiti si aceasta da dovada de curaj marturisind, intr-o scrisoare adresata tatalui ei, sentimentele si intentiile ei, cat si faptul ca era insarcinata cu Julien.

De la momentul adevarului incep din nou complicatiile si rasturnarile de situatie. Marchizul le ofera o situatie financiara si un titlu tanarului, dar apare din nou o scrisoare fatidica. De data aceasta nu era una anonima, ci semnata de dna. Renal, care ii povestea marchizului despre relatia ei cu tanarul Julien. La aflarea vestii, judecata lui Julien este orbita si incearca sa o ucida pe aceasta, este arestat si pierde orice sansa de a parvenii. Perioda cat este inchis Julien reflecteaza la viata sa, la sentimentele lui si este vizitat de ambele femei indragostite de el. Realizeaza ca Mathilde nu mai reprezinta pentru el nimic si renunta la viata, pe care doreste sa si-o piarda cu demnitate. In urma unui proces este condamnat la moarte, situatie care le pune pe cele doua femei impreuna. Astfel ia sfarsit viata eroului, care a dus o lupta continua intre a alege calea armatei -rosu- si cea a bisericii -negru-.

Nu am intentionat sa detaliez atat acest roman pentru a nu strica placerea cititorilor de a descoperi povestea, dar m-a luat valul 🙂. Pasionata de psihologia umana, romanul mi-a oferit sansa de a observa psihicul unui tanar analitic, neexperimentat, cu anumite deficiente si frustrari acumulate din copilarie. M-a facut sa ma gandesc la cat de relativ este totul in viata. Planuri facute sau amanate, ambitii care necesita sacrificarea sufletului sau a celor dragi, toate raman fara importanta in fata mortii. Totul se termina si ma intreb care este scopul anilor pe care ii petrecem in aceasta forma pe pamant?  Am inceput sa cred ca fiecare ar trebui sa gasim acel lucru care ne face fericiti, sa incercam sa il/o facem cat mai bine si cat mai des. Make the best of it cu alte cuvinte. Subiectul acesta insa intr-un alt post.

Intre timp va recomand cu drag aceasta carte si va anunt cu mandrie ca sunt in target la provocarea goodreads-m-am apucat deja de Agonie si extaz!

Weekend minunat!

 

 

 

Luna asta incepe provocarea!

Standard

Am descoperit provocarea celor de la goodreads citind blogul Oanei K., o fosta colega de facultate, pasionata de citit. Site-ul  goodreads a fost creat in 2006 de catre Otis Chandler, inginer software si antreprenor. In mare ofera utilizatorilor posibilitatea de a crea propriile liste de carti si grupuri prin care pot oferi sugestii si participa la discutii cu aceasta tematica. Nu am ezitat si mi-am facut si eu cont; m-am alaturat astfel unei comunitati care in 2011 numara 5.2 milioane de utilizatori. Am notat carti in functie de parerile mele si mi-am ales categoriile preferate.  Provocarea sus-numita consta in fixarea unui target de carti pe care dorim sa le citim in acest an. E simplu: ei imi vor tine socoteala pe toata durata anului, in acest fel voi fi si mai motivata sa imi indeplinesc telul.

M-am tot gandit cate carti sa fixez pentru acest an; Oana si-a pus un target de 50 de carti..pfuuu..la cum au stat lucrurile anul trecut pe noptiera mea m-am gandit sa fiu mai realista si m-am oprit la 20. Nu e mult, dar implica ceva vointa si disciplina de a ma sustrage din varii alte activitati cotidiene precum dormitul, tv-ul, gatitul (si de pictat si fitness trebuie sa imi fac mai mult timp-sunt pe „to do” list de anul acesta).

Prima saptamana din luna ianuarie a debutat jalnic in domeniul lecturii, adica 0 pagini citite, dar urmatoarea am prins avant si am scos din „colectia verde” (cea de la Adevarul de 100 de carti primita de la tatal meu, pe care vreau sa o termin) Rosu si Negru de Stendhal. Are cam 600 de pagini si pana acum am citit vreo 400. Merge treaba, desi marturisesc ca sunt zile cand intampin dificultati in a-mi tine pleoapele deschise si asta nu din cauza cartii, ci din cauza faptului ca pe la ora 22:00  ceasul meu biologic incepe sa mearga mai greu si sa viseze pijamale si perne pufoase. Noroc cu weekendul, cand recuperez 🙂

Asadar luna aceasta nici nu discut sa nu termin cartea si sa postez un articol pe blog cu impresii!

Voi ce target aveti pentru anul acesta?

Lista mea de carti

Standard

Intr-o zi butonam televizorul cand am dat peste o reclama la o emisiune care era dedicata persoanelor cu „minim o suta de carti citite” si m-am intrebat retoric daca eu ma incadrez categoriei. Cum altfel puteam sa aflu, decat prin centralizarea tuturor cartilor pe care mi le-am amintit ca fiind citite intr-o lista. Concluzia a fost ca citisem mai putin decat credeam si ca nu ma incadram targetului emisiunii, din pacate. Spun din pacate, nu pentru ca mi-ar pasa catusi de putin de vizionarea acesteia, ci pentru rusinea numarului mic strans de lecturari. Decisa fiind sa rastorn situatia in favoarea mea am inceput sa imi achizitionez carti noi, sa petrec „some quality time” prin Carturesti si sa aduc in discutie subiectul „si ce ai mai citit?”cu prietenii mei. Am reusit chiar sa imi motivez sora si prietenul sa citeasca, ceea ce e grozav.

De asemenea, am observat campaniile intense de culturalizare a poporului nostru prin colectiile multiple de carti oferite cu ziare, cu reviste, ceea ce e minunat. Nu stiu cati intradevar le si citesc sau doar le colectioneaza, dar macar este un prim pas si cu un singur pas incepe si cel mai lung drum.

Asadar, haideti sa evadam impreuna prin intermediul cartilor…”ferestre-n ziduri”…

Lista de carti pe care le-am citit

 

Cartile copilariei:

 1. Calatorie spre centrul pamantului                              Jules Verne

 2. Ocolul pamantului in optzeci de zile                           J ules Verne

 3. Cinci saptamani in balon                                            Jules Verne

 4. Legendele Olimpului                                               Alexandru Mitru

 5. Heidi                                                                            Johana Spyri

6. Vrajitorul din Oz                                                      L.Frank Baum

7. Capitan la 15 ani                                                           Jules Verne

8. Colt Alb                                                                          Jack London

9. Tom Sawyer si Huck Finn                                         Mark Twain

10.Cuore                                                                               Edmondo de Amicis

11. Morcoveata                                                                   Jules Renard

12. Fram ursul polar                                                          Cezar Petrescu

13. Toate panzele sus!                                                         Radu Tudoran

14.Dumbrava minunata                                              Mihail Sadoveanu

 

Literatura romana:

1.Cel mai iubit dintre pamanteni                                       Marin Preda

2.Morometii                                                                         Marin Preda

3.Mara                                                                                  Ioan Slavici

4.Ion                                                                                      Liviu Rebreanu

5.Maitreyi                                                                            Mircea Eliade

6.Ultima noapte de dregoste,intaia noapte de razboi      Camil Petrescu

7.Baltagul                                                                            Mihail Sadoveanu

8.Hanu’ Ancutei                                                                 Mihail Sadoveanu

9.Jocul ielelor                                                                       Camil Petrescu

10.Enigma Otiliei                                                                George Calinescu

11.Ciocoii vechi si noi                                                            Nicolae Filimon

12.Padurea spanzuratilor                                                  Liviu Rebreanu

13.La tiganci                                                                       Mircea Eliade

14.Laleaua neagra                                                           Alexandre Dumas

15.De ce iubim femeile                                                     Mircea Cartarescu

 

Literatura universala:

 

16.Confreria Sfantului Giulgiu                                       Julia Navarro

17.Spionul lui Dumnezeu                                               Juan Gomez-Jurado

18.Codul lui Da Vinci                                                      Dan Brown

19.Ultimul Don                                                               Mario Puzo

20.P.S. Te iubesc                                                             Cecelia Ahern

21.Goana dupa cumparaturi                                          Sophie Kinsella

22.La cumparaturi in New-York                                 Sophie Kinsella

23.La cumparaturi in rochie de mireasa                        Sophie Kinsella

24.La cumparaturi cu sora mea                                    Sophie Kinsella

25.Jurnalul lui Bridget Jones                                        Helen Fielding

26.Labirintul destinului                                                  Junichiro Tanisachi

27.Marile sperante                                                          Charles Dickens

28.Papillon                                                                      Henri Chariere

29.Eugenie Grandet                                                       Honore de Balzac

30.Diavolul si domnisoara Prym                                  Paulo Coelho

31. Lorelei                                                                        Ionel Teodoreanu

32.Doamna Bovary                                                      Gustave Flaubert

33. Mandrie si prejudecata                                            Jane Austen

34. La rascruce de vanturi                                            Emily Bronte

35. Douazeci si ceva                                                       Iain Hollingshed

36.Nopti cu ploi si stele                                                 Maeve Binchy

37.Somnul de veci                                                        Raymond Chandler

38. Cain si Abel                                                            Jeffrey Archer

39. Simbolul pierdut                                                      Dan Brown

40.Maestrul si Margareta                                         Mihail Bulgakov

41.Mananca, roaga-te, iubeste                                 Elizabeth Gilbert

42.Frida                                                                     Barbara Mujica

 

Literatura de autoeducare

1.Feng Shui                                                              Maestrul Lam Kam Kuen

2. Tu mai vrei, el nu mai vrea                   G.Behrendt si A.Routola Behrendt

3. De ce barbatii se uita la televizor si femeile in oglinda    Allan si BarbPease

4. Fetele bune ajung in rai,fetele rele ajung unde vor               Ute Ehrdhadt

5. Cum sa obtii ceea ce vrei si sa vrei ceea ce ai                                John Gray

 

Eat,pray,love

Standard

I bought this book written by Elizabeth Gilbert and read it in my summer vacation this year. I must confess it took  a while to get me captured by the story (especially becouse I was reading it at the beach and kept falling asleep), but once it did I finished the book in a jiffy.

This is actually the memoir of the author that was battling personal unhappiness and frustration. She was married with a great person, but didn’t seem to conect with him anymore, had a great home, but no desire to fill it up with children, and a job that required a lot of travelling that she loved, but was espected to give up for the sake of the family.

I guess we all forget to think at what we truly want in life and what really makes us happy and we tent to do what is espected of us by society. Maby that’s why the rate of depressions has gone up.

Well this isn’t the case of our hero. She gave it all up, reached top bottom and where can you go from there unless up. She spent four months in Italy, eating and enjoying life („Eat”). She spent four months in India, finding her spirituality („Pray”). She ended the year in Bali, Indonesia, looking for „balance” of the two and found love („Love”) in the form of a dashing Brazilian factory owner.[

Columbia Pictures purchased film rights for the memoir and has produced a film version under the same title. It was released on August 13, 2010. American actress Julia Roberts starred in the film; Ryan Murphy directed it. The film also stars Javier Bardem, James Franco, Richard Jenkins and Billy Crudup.Brad Pitt and Dede Gardner of Plan B, Pitt’s production company, produced the film.

http://www.a1.ro/usr/imagini/2010/08/30/101602-eat-pray-love-movie.jpg

Frida

Standard

I am reading a book now by Barbara Mujica called Frida.I bought it from Carturesti on sale. I think it’s great that they have an entire bookcase with books on sale at only 10 ron, witch is very affordable if you are tring to build up a library of your own like myself. Here is a summary:

„Novelist Barbara Mujica attempts a fresh look at a cultural icon in Frida. Frida Kahlo’s paintings are the most coveted of any Latin American artist. Just as sensational is her life, seething with sex, violence, and politics. Mujica imagines the painter’s sister, Christina, bearing witness to Frida’s turbulent existence.

Christina, or Christi, is by no means a dispassionate witness. The youngest of the four Kahlo daughters, she languishes in her remarkable sister’s shadow. Frida Kahlo transformed pain and disfigurement from childhood polio and a horrendous traffic accident into astonishing works of art.

Invariably Frida’s legend is interwoven with that of her husband, famed Mexican muralist Diego Rivera. Frida and Diego’s rocky marriage brings the sisters’ sibling rivalry into sharp focus. Christi’s love/hate relationship with Frida intensifies when she joins the ranks of Rivera’s myriad lovers. The mix of devotion and remorse bonding Christi to Frida climax the night of the artist’s death, rumored to be a suicide, in 1954.

Despite Christi’s role as narrator, author Mujica never really succeeds in establishing her voice. Or is that the point? The reader cannot help but be riveted on Frida. Intentionally or not, the monster Mujica shows Frida Kahlo to be evokes as much pity and wonder as revulsion. And, ironically, the novel’s framing device—Christi “telling all” to a psychoanalyst—only deepens the mystery of Frida the artist.”

[http://www.malaspina.org/gif/kahlo.jpg]]>

[http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.ugallery.com/blog/uploaded_images/frida-y-diego-728755.jpg&imgrefurl=http://www.ugallery.com/blog/2010/02/default.aspx&usg=__QUT6JSmp4-diN8fUFKz3GIIxCnc=&h=400&w=311&sz=15&hl=ro&start=13&zoom=1&tbnid=GzjolWFqQQ3SyM:&tbnh=124&tbnw=96&prev=/images%3Fq%3Dfrida%26hl%3Dro%26sa%3DX%26tbs%3Disch:1&itbs=1]]>

[http://www.enotes.com/frida-salem/frida